Micula

Judeţul Satu Mare, străbătut de vechiul râu Someș și locuit din timpuri imemorabile de geto-daci, a fost un leagăn al culturii și civilizaţiei românești. Săpăturile arheologice din Ţara Oașului, de la Ardud, Medieșu-Aurit, Homorod și Sanislău au scos la lumină relicve atestând viaţa umană în această regiune începând încă din Paleolitic. Un punct de reper al istoriei acestei regiuni este reprezentat de daci, care au trăit aici aproape 1000 ani creând o remarcabilă civilizaţie. La sfârşitul secolului al IX-lea şi începutul secolului al X-lea, regiunea a făcut parte din Voievodatul lui Menumorut care a avut cetatea de scaun la Satu-Mare (Castrum Zotmar), cucerită de unguri după lupte crancene care au durat trei zile, după cum menţionează Cronicarul Anomin în Gesta Hungarorum.

Situat în partea de nord-vest a României, judeţul Satu Mare este una din porţile principale ale României, având graniţe cu Ungaria şi Ucraina.

Situandu-se la intersectia unor importante drumuri comerciale si avand bogate resurse naturale, atestat in scrierile istorice din anul 1181, judetul Satu Mare, a avut o istorie tumultoasa. Cetatile de la Satu Mare, Ardud, Mediesu-Aurit, Carei, etc, ale caror ruine rezista pana astazi si bisericile romane de la Acâs (secolul al XIII-lea) si bisericile gotice de la Ardud, Eriu-Sancrai, Beltiug, s.a., atesta continuitatea existentiala a locuitorilor acestei zone. Dupa batalia de la Mohacs (1526), judetul Satu Mare a fost revendicat atat de principii austrieci cat si de principii transilvaneni. In vara anului 1601 Mihai Viteazul si-a stabilit tabara la Moftin pentru 20 de zile pregatindu-se pentru batalia de la Guraslau, ultima sa victorie. Peste mai bine de o suta de ani, in 1711, armata printului Francisc Rakoczi al II-lea s-a predat trupelor austriece la Moftin. In 1657, cetatea si judetul Satu Mare au fost cucerite de polonezi. Tratatul de pace poarta semnatura colonelului Ian Sobietski, viitorul rege al Poloniei. Intre 1660-1661 trupele otomane au devastat intreg tinutul. Guvernarea habsburgica de dupa 1711 a adus o perioada de stabilitate si prosperitate in zona. Colonistii germani ajung aici in secolul al XVIII- lea si se stabilesc pe proprietatea Contilor Karoly de Carei. Cele doua razboaie mondiale si Unirea Transilvaniei cu Romania la 1 Decembrie 1918 sunt cele mai importante evenimente istorice ale judetului din secolul al XX-lea. Memorialul ridicat la Carei in 1964, o sculptura de Vida Geza, este probabil cel mai elocvent simbol al istoriei secolului XX – razboaie devastatoare, calamitati naturale si comunism, dar sperantele au reinviat dupa evenimentele din Decembrie 1989.

Situat in partea de nord-vest a Romaniei, judetul Satu Mare (4.405 km patrati) este una din portile principale ale Romaniei, avand granite cu Ungaria si Ucraina. Avand un climat temperat-continental, judetul Satu Mare a fost populat cu mai mult de 100.000 de ani i.Hr., oamenii locuind pe terasele inalte din Tara Oasului (Remetea-Oas, Boinesti, Calinesti-Oas etc.). In aceasta regiune, dacii au creat in circa 1000 de ani, o civilizatie dezvoltata, in special la Mediesu-Aurit. Situat la intersectia unor drumuri comerciale importante, avand nenumarate resurse naturale, judetul Satu-Mare (atestat documentar din 1181) a avut o istorie tumultoasa, cu evenimente memorabile. Puternice cetati ale caror ruine se afla in Satu Mare, Ardud, Mediesu-Aurit, Tamaseni, Carei, etc., biserici romane (Acas, secolul alXIII-lea), biserici gotice (Ardud, Enu-Sancrai, Beltiug) dovedesc continuitatea locuitorilor din aceste tinuturi. In epoca moderna, judetul Satu Mare se mandreste cu personalitati care au activat in spiritul umanismului: arhiepiscopul Grigore Maior, fondator de scoli, Francis Kolcsey, luptator pentru libertate si justitie sociala, doctor Vasile Lucaciu, aparator al populatiei romanesti din Satu Mare si Transilvania, poetul maghiar Ady Endre, pictorul Aurel Popp.

Secolul alXX-lea a marcat profund judetul Satu Mare prin cele doua razboaie mondiale si prin Unirea Transilvaniei cu Romania pe 1 Decembrie 1918. Creat de sculptorul Vida Gheza in 1964, monumentul de la Carei este reprezentativ pentru secolul al XX-lea, un secol cu razboaie si catastrofe naturale, dar de asemenea un secol de mari progrese si sperante dupa Decembrie 1989. Aici se gasesc multe muzee care asteapta sa fie vizitate: Muzeul Judetului (arheologie si stiintele naturii); Muzeul Orasului Tasnad (istoria si etnografia orasului); Muzeul Tarii Oasului din Negresti-Oas, fondat in 1972 (muzeu de etnografie in aer liber); Muzeul Etnografic al Svabilor din Petresti cu peste 200 de exponate cat si Rezervatia Dacilor Liberi de la Mediesu-Aurit.

Comuna Micula se află în partea de nord a Judeţului Satu Mare, la o distanţă de 13 km spre nord de Municipiul Satu Mare, pe drumul DJ 18, putând fi accesată şi pe calea ferată. Se învecinează la: nord cu Ucraina şi Comuna Halmeu, est cu Comunele Micula şi Agriş, sud-est cu Comuna Botiz, sud-vest şi vest cu Comuna Lazuri.

În componenţa sa intră localităţile: Micula (reședinţă), Bercu Nou, Micula Nouă.

Primele informaţii despre această aşezare datează din 1216. Într-o scrisoare de donaţie, Regele Andrei al II-lea dăruieşte ţinutul ce azi poartă denumirea de Micula, Grofului Merk pentru merite deosebite. În 1456 în timpul domniei lui Ladiszlau al V-lea este concepută stema acestui ţinut. Micula Nouă iniţial a aparţinut satului Micula şi a devenit localitate separată în anii ’50.

Se povestește de existenta unei mori de apă ce aparținea Grofului Rafael în anul 1216 și care era amplasată pe râul Tur astfel încât oamenii ce locuiau de-o parte și de alta a Râului Tur, veneau zeci de kilometri cu căruțele pentru a-și măcina grâul. Această moară prin descendenți a revenit familiei Mikula, iar în 1842 a revenit familiei Gagoczi.

Mai târziu a funcționat și o moară cu aburi, de care comuna a beneficiat până în 1974.Începând cu secolul XIX, evreii se evidențiază în acest ținut. Având un spirit întreprinzător aceștia în curând ajung cei mai bogați locuitori. Printre cele mai bogate familii amintim: Galgoczi, Ostroviczki, Kolcsei.

Comuna a beneficiat de mijlocul de transport feroviar cu ajutorul Guvernului Austriac. Moara cu aburi – a fost meritul evreilor iar băile termale au fost realizate de către vechii moșieri.

În 1921 se construieste clădirea în care funcționează Primăria Micula iar în aceeași perioadă funcționează și poșta telegraf. Locuințele localnicilor erau amplasate astfel: Feudalii, proprietarii de pământ locuiau în centru, iar în partea stângă erau amplasate casele iobagilor.

Flora aferentă zonei şi oraşului Satu Mare este cea ca¬racteristică zonei de luncă şi silvostepei cu arbori de esenţă moale: răchită, plopi indigeni, precum şi pâlcuri de arţari, aluni jugastru etc. Vegetaţia păşunilor este reprezentată de Agrostis Stolonifera, Poa Trivialis, Alopercurus Pratensis etc.

Fauna este reprezentată de specii de rozătoare (popândăul şi hârciogul), reptile, dintre care amintim Vipera Berus din pădurea Noroieni, iar ca avifaună, spe¬cii de raţe, gâşte, egrete, în timpul pasajelor sistematice şi al peregrinărilor ocazionale. În parcurile oraşului se află cîteva rarităţi floris¬tice care merită a fî remarcate: arbori Pterocarya, din China, Sopbora Japonica Pendula, Paulownia Tomentosa etc.

În imediata apropiere a oraşului, la 8 km, se află pă¬durea Noroieni , pădure în care mulţi sătmăreni îşi petrec zilele libere.